Astazi crestinii catolici il celebrează pe Fericitul Vladimir Ghika, prințul român care a murit ca martir pentru credință in inchisorile comuniste.
Monseniorul Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Istanbul, a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856).
A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Imperiul Otoman. În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse, și va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă.
In 1898 când merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. In 1902, după un misterios discernământ, pentru a fi „și mai ortodox” face profesiunea de credință catolică spre stupoarea mamei sale care rămâne până la moarte contrară deciziei fiului său.
Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires Mai târziu, în glumă, papa Papa Pius al XI-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.
Întors în țară, se dedică operelor de caritate și deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la București, pune bazele marelui spital și sanatoriu Sf. Vincențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România.
Participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 și se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea.
In 1923 este sfințit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului. Sfântul Scaun i-a acordat la scurt timp după hirotonire dreptul de a celebra și în ritul bizantin. Prințul Ghica a devenint astfel primul preot român biritual din Vechiul Regat.
In 1931 este numit de Papa Protonotar apostolic. Ezită să primească această numire deoarece la intrarea în rândul clericilor făcuse votul de a nu accepta niciodată demnități ecleziastice. O primește totuși, făcând observația că „nimic nu se va schimba în felul meu de viață, va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă.”
In 1939 se întoarce în România unde îl surprinde cel de-al Doilea Război Mondial. Refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci și bolnavi, să-i poată ajuta și încuraja, rămânând pentru același motiv în București când vor începe bombardamentele aliate.
După venirea la putere a comuniștilor refuză să plece cu trenul regal pentru a ramane alaturi de cei in suferinta. Este arestat de pe strada la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava.
Comunistii, pentru a-si justifica fapta, vroiau sa il sileasca sa marturiseasca actiuni de spionaj în favoarea Vaticanului, asa ca este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Conform unui martor din celula, obisnuia sa spuna “Măi copii, eu așa oameni nepricepuți și incapabili să înțeleagă lucrurile cele mai elementare, eu nu am văzut. Ca să mă silească să spun lucruri neadevărate în legătură cu participarea mea la un complot, din când în când vin câțiva ofițeri la mine și îmi organizează un fel de proces de parodie și mă condamnă la moarte. Apoi îi pun pe cei cu pușca pe mine si mă amenintă spunand Foc. Nu vă dați seama ce proști pot să fie… Nu își dau seama că ei mă ameninta cu ceea ce eu îmi doream mai mult: să mor martiric pentru Hristos, cu asta mă ameninta ei”.
A fost suspus la un tratament bestial si in data de 16 mai 1954 trece la cele veșnice.
In 31 august 2013 a fost santificat la Bucuresti intr-o ceremonie fara precedent in Romania.
Articol publicat in Scoala Tabere cu Suflet / Lectia de Religie
Sursa: wikipedia .com
Tabere cu Suflet 